Ce s-ar fi intamplat cu Stan Turcu daca nu incepea sa alerge?

Stan Turcu a implinit anul acesta 70 de ani. Fix de un deceniu a descoperit alergarea. “Daca nu incepeam sa alerg nu mai aveati cu cine vorbi acum”. A tinut sa-si sarbatoreasca cifra rotunda cu un ultramaraton care sa aiba startul chiar de ziua lui: Lavaredo Ultra Trail a fost singurul pe care l-a gasit (120 de kilometri, cu 5800 de metri diferenta de nivel). Fix la 3 luni de la “petrecere”, in week-end ul 21-23 septembrie, Stan Turcu a luat startul si la Apuseni Ultra Race (170 de kilometri). Cititi un interviu realizat pentru Baneasa Forest Run.

Stan Turcu nu a reusit sa termine Apuseni Ultra Race. A fost descalificat dupa ce a ratat un punct de control. A alergat insa cea mai lunga distanta intr-un concurs

Ce s-a intamplat la Apuseni Ultra Race?

Nu am alergat niciodata o astfel de distanta. Voiam sa-mi demonstrez mie ca pot sa termin concursul. Fizic ma simteam capabil sa ajung la finish cu un timp rezonabil: 44-45 de ore. Timpul limita este de 48 de ore. Nu a fost sa fie. M-am ratacit de vreo cateva ori pe traseu. Cand am ajuns in sfarsit la drum, desi ocolisem, am iesit cu 100 de metri dupa un punct de control. Nu l-am observat si am mers mai departe. Am sunat organizatorul, pentru ca nu stiam inca daca sunt pe traseul corect si mi-a spus ca daca nu ma inotrc la punct ma descalifica. Am fost si eu capos si am mers mai departe. La urmatorul punct am sunat din nou si m-a anuntat ca am fost decalificat. Am vrut sa termin pe cont propriu, dar la urmatoarea intrare in padure am avut iar probleme cu gasirea traseului. Am hotarat atunci sa ma opresc. Pe ceas aveam 134 de kilometri parcursi. Este cea mai lunga distanta alergata intr-un concurs.

V-a placut? Imi pare rau ca nu am terminat, dar e o experienta de viata. Poate mai vin si la alta editie. Nu am mai fost pana acum in Apuseni si am avut posibilitatea sa vad foarte multe locuri frumoase. Traseul a fost destul de greu de tinut pentru ca nu era foarte bine marcat. Mai mult orientare. Le-au disparut in multe locuri marcajele de pe traseu.

Stan Turcu: “Se intampla rar sa fiu ultimul in concurs”

Sunteti decanul de varsta in alergarea montana din Romania?

Mai sunt alergatori si mai in varsta ca mine. Domnul Chiurlea este cu 9 ani mai in varsta ca mine. Cred ca el este “decanul” de varsta al alergatorilor montani. Cand ma duc la un concurs nu ma gandesc la chestia asta. Niciodata nu imi pun problema ca sunt cel mai in varsta din concurs. Ca mai raman unii in urma mea… Asta e treaba…

Se intampla des?

Se intampla destul de rar sa fiu ultimul intr-un concurs. Poate doar la unele mai neobisnuite, cu mai putini concurenti. Nu am fost niciodata ultimul insa la o competitie obisnuita.

Sunteti o sursa de inspiratie pentru multi. Cine va inspira insa?

Sunt inspirat de domnul Chiurlea. Cand incepeam eu cu alergarea, la 60 de ani, el termina UTMB-ul, cursa de 170 de kilometri. Avea 69 de ani. Am citit povestea lui si mi-am zis “omul ala a alergat 170 de kilometri si eu nu pot sa alerg niste curse de astea mici”. Intrasem in clubul Ro Maraton si ne-am intalnit si cunoscut. Este un om deosebit. Am fost la curse impreuna. De la el am prins curaj sa ma apuc, la 60 de ani, de alergare. Este o sursa de inspiratie si de curaj pentru mine. 

Stan Turcu (stanga) impreuna cu Constantin Costache, un alt alergator din categoria lui de varsta (50+), la finishul cursei de semimaraton de la Baneasa Forest Run din 29 aprilie 2018.

Stan Turcu este de profesie inginer electronist. A absolvit Facultatea de Electronica Aplicata din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti. Este nascut in Braila, dar traieste de multi ani in capitala.

Ce program de antrenament aveti ?

Ma antrenez destul de mult. Fac cam 5 antrenamente pe saptamana. In total alerg in medie 60 de kilometri pe saptamana. Poate mai mult uneori. Nu ma antrenez insa ca un profesionist. In mare parte ma pregatesc singur in parcul IOR. Daca ma simt bine alerg mai tare, daca nu o fac mai in dorul lelii…Uneori mai diversific. Fac si viteza, gambe…Unul din dezavantajele faptului ca sunt in Bucuresti este lipsa locurilor unde sa ma antrenez pentru diferenta de nivel. Mai incerc trepte, pante, dar nu este acelasi lucru. Ma pregatesc singur si pentru ca  multi s-ar plictisi poate la antrenamentele mele. Nu imi place sa depinda altcineva de mine.

Care a fost cea mai curajoasa decizie luata in cei 10 ani de alergare?

A fost in necunsotinta de cauza atunci cand am participat la primul maraton montan: Piatra Craiului. M-am dus fara sa stiu absolut nimic. Eram foarte increzator in fortele mele. Aveam doar un semi, pe plat…Primii 10 kilometri i-am mers bine. Am baut insa niste apa izotonica, nu aveam nicio informatie nici despre hidratare, si m-a luat stomacul. Am abandonat apoi. De atunci am participat la toate editiile si am fost finisher de fiecare data. Am si castigat la categoria de varsta. Ma simt ca intr-o familie la Maraton Piatra Craiului. Un alt concurs pe care il am la inima este EcoMarathon. Am participat de fiecare data si doar la proba de maraton.

Ce va doare la 70 de ani?

La 70 de ani, daca nu doare nimic e rau de tot.  Nu trebuie sa te gandesti ca te doare un deget, ca te doare un picior….Normal ca mai am dureri. Ma mai dor muschii, dar nu am avut niciodata de cand am inceput sa alerg accidentari grave, rupturi… Cred ca am avut ligamentul intins la un moment dat. Am fost ferit de accidentari poate si datorita faptului ca nu incerc sa trec peste anumite limite fizice. Nu fortez! Ori abandonez, ori merg…

Stan Turcu: ” Am cautat din luna noiembrie un concurs pe care sa il alerg de ziua mea. Mi-am dorit sa aiba peste 70 de kilometri. Lavaredo a fost singurul pe care l-am gasit.”

Lavaredo Ultra Trail avea sa fie primul ultramaraton incheiat in strainatate. Startul concursului a avut fix in ziua in care a implinit 70 de ani: 22 iunie. A sarbatorit la final si cea mai mare distanta parcursa pana la acel moment. Pentru a “petrece” la Lavaredo, Stan Turcu a renuntat la UTMB-ul din acest an. Nu i-a permis situatia financiara sa bifeze ambele competitii.

A fost o “petrecere” reusita?

Da! A fost o petrecere reusita. Am avut un timp excelent. Am fost cu sotia mea. Ne-am plimbat inainte de concurs. Startul s-a dat la ora 23, chiar in ziua mea de nastere.

Au existat si momente de cumpana?

Am fost stresat putin pentru primul timp limita. Am crezut ca este strans. Mi-a fost frica sa nu- l ratez, dar dupa acest moment a fost bine. Pe la kilometrul 30 m-am deranjat putin la stomac si am mai tras o spaima. La UTMB abandonasem tot la kilometrul 30. Din aceeasi cauza. A urmat o urcare si am inceput sa-mi revin. Apo teama a disparut. Dolomitii sunt extraordinari. M-am bucurat de priveliste si mi-a placut foarte mult. Am terminat in aproape 27 de ore, iar timpul limita a fost de 30 ore.

Cum v-ati simtit dupa 27 de ore de alergare?

Am fost ok. Marea problema a fost insa ca aveam telefonul descarcat si nu am putut sa-mi anunt sotia ca am ajuns. Nu am putut sa intru in pensiune pentru ca eu am terminat concursul pe la 2 noaptea. Asa ca m-am intors la finish si i-am aplaudat pe toti cei care au mai sosit pana a expirat timpul limita. Am pus pe mine tot ce aveam ca ma luase frigul. Aveam si momente cand imi venea sa adorm…Pana la urma, pe la ora 5 dimineata, am avut norocul ca un alt alergator iesea din pensiune si asa am intrat.

Stan Turcu: “Daca nu faceam alergare ori innebuneam, ori muream”

Ce faceati daca nu alegeati sa alergati?

Daca nu faceam alergare astazi nu aveati cu cine vorbi. Cred ca innebuneam. Imi spuneati ceva si eu raspundeam altceva…Innebuneam sau muream. Toata viata mea am fost obisnuit sa fac ceva. Imi era groaza de raspunsul la intrebarea “ce voi face cand voi iesi la pensie?”. S-a intamplat la 64 de ani, iar eu alergam deja de 4. Am inceput alergarea cu gandul la perioada de dupa pensie. Si mi-a facut bine. Dimineata ieseam la alergare si imi umpleam timpul gol. A fost ca o supapa. Acum am si o nepotica. De marti sunt inapoi la treburile casnice. 🙂

Credit Photo: Gabriel Solomon, Florin Glinta, Baneasa Forest Run, Transylvania 100