Alexandru Corneschi dupa Berlin Marathon:”Am luat startul spre Jocurile Olimpice de la Tokyo”

Alexandru Corneschi a participat duminica la primul sau maraton in afara tarii: Berlin Marathon. S-a clasat pe locul 31 (2.21.54). Si-a zdrobit proriul PERSONAL BEST. S-a intamplat sa fie si concursul in care recordul mondial a fost pulverizat de Eliud Kipchoge (2.01.39). Alex este din Botosani si practica atletismul de 14 ani. Este vicecampion national in 2018 la 5000 si 10000 metri. Cititi un reportaj realizat pentru Baneasa Forest Run.

Alexandru Corneschi: “Ma simt tanar si in putere”

Ne intalnim la o cafenea frecventata de corporatisti. E ora pranzului si este destul de aglomerat. Alex ajunge primul. Era ilogic sa se intample altfel :). E usor de remarcart. Sportivul nascut in Botosani are 1.86 si 70 de kilograme. Pe 17 iulie a implinit 27 de ani. “Ma simt tanar si in putere. Cea mai importanta realizare pentru mine e ca dupa 13,14 ani de activitate inca mai fac sport. Din generatia mea,  din baietii cu care am inceput la juniori 3 sunt singurul in activitate”, spune Alex. Discutia are loc cu doar cateva ore inainte ca alergatorul sa decoleze spre Berlin. Este primul maraton in afara granitelor tarii si primul cu antrenament specific. E drept, de doar o luna si jumatate. “Am aceleasi emotii pe care le ai si tu cand te gandesti la Berlin”, transmite siguranta si incredere Alex. Pleaca in capitala Germaniei cu un mesaj special de la o persoana speciala. Tatal sau este omul de la care isi ia putere. In urma cu cativa ani parintele lui Alex a ramas imobilizat intr-un scaun cu rotile. O boala nu i-a mai permis sa-si controleze picioarele.

“Sa-i spui lui Alex sa alerge!!! Sa nu se prefaca! “- mesaj primit prin intermediul mamei.

5 intrebari pentru Alex Corneschi despre rezultatul de la Berlin Marathon

 Primul maraton in afara tarii pentru tine a fost si cel in care s-a zdrobit recordul mondial. Cum te-ai simtit?

Am ramas uimit. Inainte de cursa se vorbea de record mondial, dar m-am gandit ca e mai mult pentru marketing. Sincer nu stiam ca s-a doborat recordul mondial. Cand Eliud se bucura de record eu aveam lupta mea cu secundele. Mai aveam ceva minute si ceva kilometri pana la final. A fost cursa perfecta pentru mine.

Mai aproape de Tokyo cu inca un pas?

Nu pot sa spun ca am facut vreun pas spre Tokyo. Acum am luat startul spre Tokyo. Urmatorul pas va fi perioada de pregatire care urmeaza. Acum doar m-am inscris in cursa pe acest drum spre Jocurile Olimpice.

Cum ai trait atmsofera de la Berlin? 

Am ramas mut. Este primul maraton in afara tarii. Am avut oameni pe toata lungimea traseului de 42 de kilometri. Iti citeau numele de pe tricou si te incurajau apoi. Nota 10 plus cu felicitari, pentru atmosfera! Eu am plecat foarte retinut. Am incercat sa-mi dozez fiecare gram de energie, sa-mi dozez foarte bine efortul pentru final. Nu am interactionat cu publicul care dorea sa bata palma cu mine.

Planul de acasa s-a potrivit cu cel de la Berlin?

Trei sferturi din cursa a fost exact asa cum mi-am dorit. M-am uitat oarecum la ceas pana la semimaraton. Am mers constant. La kilometrul 20 o gamba a inceput sa dea semne de oboseala. Am avut un mic carcel in gamba dreapta. M-a tinut pana la final. Voiam sa maresc oarecum ritmul pentru ca simteam ca pot, dar imi era frica sa nu se agraveze problema. Prietena mea m-a vazut la kilometrul 37. Mi-a zis ca eram foarte relaxat. Asta am simtit si eu. Sunt fericit ca am terminat bine, chiar cu rezerve pot spune.

2 minute si 54 de secunde pana la barem. Mult, putin?

Nu e mult. Stiu unde am pierdut. Cu o pregatire buna, mai lunga nu-mi fac probleme ca nu as putea scadea cel putin 3 minute.

A fost atras de atletism pentru ca e un sport in care esti pe cont propriu:”In rezultat se vede doar munca ta”

2.33.14 era pana duminica cel mai bun rezultat al lui Alex pe distanta maratonului. In cafenea vanzoleala continua. Sportivul de 27 de ani pe care il am in fata mea soarbe linistit dintr-un cappucino. Isi aduce aminte de primii pasi in atletism. Nu se victimizeaza ca si-ar fi sacrificat copilaria.“Sunt alte sporturi care necesita sacrificarea copilariei. Cum ar fi gimnastica. Parintii mei au avut tot timpul grija sa fie un echilibru. Desi eram singurul copil,cred, din cartier care aveam calculator nu puteam sta in casa. Cea mai mare pedeapsa era sa nu fiu lasat afara. Aveam coatele si genunchii juliti. Si acum am semne. La inceput nu eram impacat cu programul fix de antrenamente: in fiecare dimineata la ora 8,in fata liceului…M-a atras altetismul insa pentru ca in rezultat se vede doar munca ta. Nu trebuia sa muncesc pentru altul. Am stiut ce vreau si am stiut de ce sunt in stare” spune Alex.

“Nu mi-am asigurat picioarele. Nu stiu cat ar costa. Stiu ca fotbalistii si le asigura. Eu nu am auzit de niciun atlet de la noi. ” – Alexandru Corneschi

Alex Corneschi a “ars” toate treptele in cariera: a terminat Liceul cu Program Sportiv, a facut Facultate de Sport, un Master in Sport si acum are si carnet de antrenor. De cateva luni este si capitanul unei comunitati de alergare. E surprins ca incepatorii in alergare isi iau mai mult informatiile de pe internet. “E normal ca dupa ce evoluezi sa apara o dorinta de mai bine. Multe persoane fac greseala sa inceapa sportul de pe internet. Multa lume nu stie nici sa alerge. Le spun sa isi ia un antrenor. Primul lucru este sa inveti sa alergi corect. Chiar am fost placut surprins cand cineva a venit la mine si mi-a cerut fix acest lucru. Sa-l invat sa alerge. I-am spus ca e primul :). Mai sunt amatori care fac greseala sa se puna in comparatie cu mine. Sau care isi doresc foarte rapid rezultate si sa fie capabili sa termine maratonul cu nu stiu ce timp”

In ciuda rezultatelor obtinute pana acum, Alex ramane un tip modest, cu picioarele pe pamant. “Eu sunt un tip umil. Nu vreau sa deranjez pe nimeni. Nu am fost niciodata nici cel mai bun, dar nici ultimul”, spune el.

Alexandru Corneschi despre:

lupta cu secundele: La Bucharest International 10 km imi doream un rezultat sub 30 de minute. Cand am intrat pe linia dreapta spre finish am inceput sa vad tabela. Si secundele se scurgeau spre 30. Eram foarte aproape, dar nu ma incadram. A fost infernal. Am alergat atunci cu 6 secunde peste cele 30 de minute.

cel mai frumos sentiment trait:…a fost la semimaratonul de la Viena. Am scos un timp de 1.07.00 si l-am castigat. Timpul nu e fabulos. Nu am avut in gand sa castig. Atunci mai multi sportivi din Kenya s-au retras pentru ca a fost foarte frig. Finish-ul era foarte bine organizat. Toti strigau la tine cand am intrat pe covorul rosu. A fost ceva ideal. As repeta experienta.

despre sustinere: Suntem la ani lumina fata de alte tari. Eu nu am fost la un cabinet de refacere in viata mea. Nu mi-am permis. Singura refacere pe care mi-o permit este un masaj.

Autor: Vlad Lucian Arhire (aimx.ro) pentru Baneasa Forest Run